ORL – Probleme uzuale ale copilului mic

       Adenoidita cronică

     Vegetațiile adenoide, patologie cunoscută în populaţie şi sub denumirea improprie de „polipi”, reprezintă dezvoltarea excesivă (hipertrofia) amigdalei lui Luschka de la nivelul rinofaringelui. Din cauza amplasării acesteia în zona anatomică situată în spatele nasului, problema se manifestă frecvent printr-o respiraţie nazală deficitară.

                        Fig.1 Vegetațiile adenoide (situate în spatele nasului)

Cei mai afectaţi de adenoidită sunt copiii cu vârste între 3 și 7 ani. Amigdala luiLuschka involuează în intervalul 12-15 ani.

Cauzele cele mai frecvente ale afecțiunii sunt reprezentate de: 

• infecțiile acute recidivante și cele cronice, la care se adaugă și noxele din mediul ambiant, diferențele de temperatură, deficiențele imunitare ale copilului;

• limfatismul, ce reprezintă o stare constituțională favorizată de tulburări endocrine, deficiențe alimentare, carențe vitaminice, calcice, proteice, lipsa de soare (climat umed și rece);

•  factorii fizici: frigul, atmosfera poluată cu praf, microbii și umezeala.

     Simptomele adenoiditei cronice sunt reprezentate în primul rând de sindromul obstructiv nazal, care determină o respirație orală nocturnă și/sau diurnă (persoana respiră pe gură), voce nazonată (rinolalie sau stomatolalie - timbrul vocii este modificat), sforăit nocturn.

     Persistența problemei timp îndelungat duce la instalarea unor caracteristici fizice descrise prin termenul generic de „adenoidism”: gură permanent întredeschisă, căderea și retracția mandibulei, proeminența maxilarului superior, ridicarea buzei superioare și descoperirea dinților superiori, față turtită transversal, cutie toracică turtită, ascuțită în „carenă”.

     Adenoidita cronică poate determina și afecțiuni ale urechii medii, astfel că pot apărea otitele medii recidivante; netratate corespunzător, acestea se pot finaliza cu hipoacuzie definitivă (scăderea acuității auditive), al cărei singur remediu îl constituie proteza auditivă convențională.

     Diagnosticul de adenoidită este stabilit prin corelarea simptomelor descrise mai sus cu examenul clinic ORL.

     O metodă de diagnostic eficientă și în același timp elegantă este examinarea fibroscopică nazală cu fibroscop flexibil, care permite vizualizarea directă a vegetațiilor adenoide în rinofaringe, printr-o investigație care nu este traumatică și nu necesită o pregătire specială. Această explorare se efectuează în condiții de performanță în cadrul cabinetului ORL Arcadia, pe lângă avantajul vizualizării directe a vegetațiilor adenoide existând și posibilitatea stocării imaginilor video, pentru a fi studiate mai târziu, ori de câte ori este nevoie. 

    

     Echipamentul utilizat este un fibroscop flexibil marca Storz cu un diametru de 2,5 mm, adaptat pentru copil. Fibroscopia reprezintă astfel un mijloc de diagnostic extrem de eficient, ce ajută atât medicul să ia decizia terapeutică cea mai potrivită, cât și pe părinții micilor pacienți, cărora le ușurează decizia de acceptare a tratamentului chirurgical, atunci când acesta se impune. 

   Tratamentul adenoiditei este de tip chirurgical și constă în eliminarea vegetațiilor adenoide (adenoidectomia). Operația este indicată atunci când volumul vegetațiilor ajunge să determine îngreunarea respirației și apariția modificărilor menționate mai sus.

     Operația se poate efectua atât sub anestezie locală, cât și generală, însă în spitalul Arcadia se preferă adenoidectomia sub anestezie generală, care asigură confortul pacientului, și folosirea controlului endoscopic pentru îndepărtarea completă a țesutului adenoidian și pentru a preveni recidiva.

     Complicațiile posibile ale intervenției chirurgicale sunt rare și minore (legate de anestezie, hemoragie, suprainfecție). Există riscul reapariției vegetațiilor adenoide după operația corect efectuată  în aproximativ 5-6% din cazuri. La copiii operați sub vârsta de 3 ani, există riscul de reapariție a țesutului limfoid, mai ales pe teren limfatic sau alergic.

     După operație, se recomandă repaus la domiciliu 3-4 zile; se va evita colectivitatea cel puțin o săptămână; de asemenea, în această perioadă se evită și contactul cu persoanele cu rino-faringite acute. Este contraindicat consumul de alimente fierbinţi, condimentate şi băuturi carbogazoase. Rareori apar senzații de durere, în acest caz putându-se administra analgezice de tip paracetamol, algocalmin, nurofen. Se recomandă control postoperator la 10-14 zile.

 dr. Daniel Rusu, medic specialist ORL, Arcadia Iași