Conceptia clasică despre paranoia se referă la
un sindrom delirant durabil,
persistent, puternic, care poate induce apropiaţii, îi poate convinge
sau manipula. Este păstrată claritatea gândirii şi a activităţii,
nu este deteriorată personalitatea, ideaţia delirantă putând
fi suficient de realistă pentru a fi crezută de către persoana indusă
(folie a deux).
Temele delirante sunt persecutorii, de gelozie,
de grandoare, hipocondriace. Există tipul erotomanic-delirul de
a fi iubit de o persoană importantă, sau delirul somatic de
infestare
(parazitoza delirantă) asociată cu alcoolismul cronic care amplifică
şi delirul de gelozie (sindromul Otello). Aceste idei delirante
nu sunt bizare, sunt legate de viaţa reală (a fi urmărit, a fi
iubit de la distanţă, a fi puternic şi invidiat, a suferii de o boală,
etc.) dar ele nu sunt efectul unor substanţe sau al unei boli.
Secundar
ideaţiei delirante apare comportamentul delirant, inadecvat paralel
cu realitatea,care duce la suferinţă datorită problemelor inter
umane, respingerii sociale, nereuşita scopurilor propuse. Alte simptome
care însoţesc temele delirante sunt: raptuşurile impulsive,
chiar violente secundare plasării delirului în situaţiile vieţii
reale a pacientului.
Acesta devine iritabil, irascibil, ostil,
suspicios, necooperant, interpretativ,cu tendinţă la izolare socială
sau acţiuni antisociale, agresivitate
conjugală sau comportament
inadecvat în funcţie de tema delirantă (erotomanul este convins
că vedeta de cinema nu-i răspunde pentru că nu este lăsată, nu pentru
că nu-l iubeşte).
Când două sau mai multe persoane au
acelaşi delir
creat de una dintre ele, vorbim despre delirul indus (folie a deux).
Cauzele
acestei boli nu sunt cele ale schizofreniei fiind altă afecţiune. Există
trăsături paranoide, suspiciozitatea excesivă, tendinţa de a interpreta
tematic realitatea, tulburări paranoide la rude de gradul 1 la
cei cu tulburare delirantă tip paranoia. Dacă se
suprapune personalităţii
premorbide, un context nefavorabil economic,
educaţional, izolare socială îndelungată, necunoaşterea limbii
la, emigranţi, detenţie prelungită, creşte riscul apariţiei bolii.
Tulburarea debutează la vârsta adultă sau spre vârste înaintate. Cu cât debutul este mai precoce, cu atât evoluţia
poate fi mai
bună. Pacientul este progresiv dominat de delir, evită ajutorul psihiatric,
ceea ce agrvează boala, până la riscul suicidului sau al atacului
altor persoane ceea ce necesită internare, chiar nevoluntară.
Evoluţia
favorabilă poate fi influenţată pozitiv şi de prezenţa partenerului
de cuplu a unor factori externi interumani, sau de sexul feminin
al pacientului. Medicaţia este foarte utilă cât şi încrederea în
medicul psihiatru.
 |
Dr. Emilia Tint Medic primar psihiatru Cabinet Psihotop
www.psihotop.ro
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu