Rolul coronarografiei şi al procedurii coronariene intervenţionale în diagnosticul şi tratamentul bolii coronariene ischemice în Clinica Angiomedica
Boala coronariană ischemică (BCI) este o afecţiune coronariană caracterizată prin îngustarea lumenului vascular realizată prin formarea plăcii de aterom. Aceasta induce diminuarea aportului de sânge oxigenat la nivelul teritoriului miocardic corespunzător. Consecinţa ischemiei miocardice este alterarea funcţiilor normale ale muşchiului cardiac.
Coronarografia reprezintă investigaţia invazivă, nechirurgicală care aduce cele mai precise informaţii în legătură cu caracteristicile stenozelor coronariene, numărul vaselor afectate şi este necesară pentru a stabili tratamentul optim ulterior: tratament medical exclusiv, tratament coronarian intervenţional (angioplastie coronariană, implantare de stent coronarian etc.) sau intervenţie chirurgicală de revascularizare miocardică.
Pot fi evidenţiate de asemenea: variante anatomice, spasm coronarian, punţi musculare, fistule coronariene, disecţii, anomalii coronariene în cadrul unor boli inflamatorii sau al unor afecţiuni congenitale complexe etc. În cazul stenozelor subocluzive sau ocluzive este evaluată circulaţia colaterală inter- sau intracoronariană. Aspectul angiografic al stenozei poate aduce informaţii calitative asupra leziunii stenozante: calcificare, tromboză etc.
Indicaţiile coronarografiei includ următoarele situaţii, cu diferite grade de prioritate sau cu caracter de urgenţă în anumite cazuri:
- pacienţi cu BCI, la care tratamentul medical nu mai este eficient şi se constată reapariţia sau agravarea crizelor anginoase;
- pacienţi cu angină pectorală nou-apărută, angină pectorală instabilă, infarct miocardic acut sau angină postinfarct;
- pacienţi cu BCI, fără dureri anginoase, dar cu modificări EKG;
- pacienţi cu BCI cu simptomatologie sugestivă, dar cu EKG neconcludent; evaluarea patului vascular coronarian după o procedură intervenţională sau după intervenţie de by-pass aorto-coronarian;
- pacienţi cu boli cardiace valvulare şi malformaţii cardiace congenitale la care sunt suspectate afecţiuni coronariene asociate etc.
Dacă sunt evidenţiate leziuni care îndeplinesc criteriile unei proceduri coronariene intervenţionale (PCI), atunci sunt efectuate angioplastii coronariene, implantări de stenturi coronariene farmacologic-active sau convenţionale ori sunt utilizate alte tehnici intervenţionale (dispozitive rotaţionale şi/sau de extragere a materialului endocoronarian, administrarea intracoronariană a unei medicaţii adjuvante etc.). În funcţie de selectarea cazurilor, de consumabilele disponibile şi de experienţa echipei, pot fi abordate şi leziuni complexe, multicoronariene. În general, riscul complicaţiilor majore este redus, este sub 0,01% şi, evident, depinde de complexitatea şi numărul leziunilor tratate, numărul vaselor afectate, de afecţiunile asociate etc.
În general, variantele terapeutice sunt complementare şi pot fi aplicate secvenţial aceluiaşi pacient dacă evoluţia afecţiunii coronariene o impune.
Tratamentul intervenţional necesită asocierea tratamentului medical şi continuarea controalelor cardiologice periodice. Acestea evaluează în timp rezultatele obţinute (după PCI, de obicei pacientul poate reveni la o viaţa activă, normală). În cazul implantării stenturilor coronariene, fenomenul de restenoză (întâlnit la stenturile convenţionale în aproximativ 30-40% dintre pacienţi) a fost aproape complet suprimat prin utilizarea stenturilor farmacologic-active, care au proprietatea de a elibera la locul implantării o substanţă care previne restenozarea. Stenturile farmacologic-active au indicaţii optime de implantare la pacienţii cu diabet zaharat,
În coronare cu diametre reduse, la nivelul unor leziuni complexe (bifurcaţii coronariene, grafturi venoase, leziuni difuze etc.), în leziunile de la nivelul trunchiului comun de coronară stângă. Incidenţa trombozei tardive şi foarte tardive intrastent a fost semnificativ diminuată prin continuarea medicaţiei antiagregant plachetare (Plavix 1 cp/zi cel puţin 1-2 ani şi Aspirina indefinit) şi este mai mică decât incidenţa complicaţiilor prin restenozarea stenturilor convenţionale.
În coronare cu diametre reduse, la nivelul unor leziuni complexe (bifurcaţii coronariene, grafturi venoase, leziuni difuze etc.), în leziunile de la nivelul trunchiului comun de coronară stângă. Incidenţa trombozei tardive şi foarte tardive intrastent a fost semnificativ diminuată prin continuarea medicaţiei antiagregant plachetare (Plavix 1 cp/zi cel puţin 1-2 ani şi Aspirina indefinit) şi este mai mică decât incidenţa complicaţiilor prin restenozarea stenturilor convenţionale.
În laboratorul de cateterism şi angiografie al Clinicii Angiomed sunt efectuate coronarografii şi proceduri intervenţionale (angioplastie coronariană şi implantare de stenturi coronariene farmacologic-active sau convenţionale) la pacienţii cu BCI care întrunesc criteriile medicale necesare. Îngrijirea de specialitate, utilizarea consumabilelor de ultimă generaţie şi experienţa echipei medicale concură la obţinerea rezultatelor optime.
 |
| Dr. Mihai Iacob
Medic primar – Cardiologie intervenţională
Clinica de Cardiologie
“ ANGIOMEDICA”, Bucureşti |
1. Michael JB Kutryk, Patrick W Serruys. Coronary stenting, current perspectives. Martin Dunitz Ltd, London, 2008.
2. William Grossman, Donald S Baim. Cardiac catheterization, angiography and intervention. Lea & Febiger, Philadelphia, London, 2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu