Ambliopia la copil

Prin ambliopie (ochi leneş) înţelegem o vedere scăzută la unul, sau mai rar, la ambii ochi. Această vedere deficitară nu trebuie să fie produsă de o boală oculară organică.
 

Ambliopia apare atunci când unul dintre ochi nu este folosit suficient, fie pentru că este deviat (în strabism), fie pentru că are o dioptrie mai mare faţă de ochiul congener (în anizometropie).
 

În caz de strabism, creierul primeşte de la cei doi ochi 2 imagini care nu se suprapun; pentru a evita vederea dublă este ignorată imaginea de la ochiul strabic, creierul folosindu-se de imaginea de la celălalt ochi.
 

În situaţia în care există diferenţă de dioptrii între cei 2 ochi, imaginile care vor ajunge la nivelul creierului vor fi diferite. Suprapunerea acestor imagini la nivel central este supărătoare, aşa încât creierul suprimă imaginea neclară,  instalându-se astfel ambliopia.
    

Există şi situaţii de ambliopie bilaterală, atunci când ambii ochi au vicii mari de refracţie (hipermetropie >5D, miopie > 10D, astigmatism > 3D).
    

Vorbim despre ambliopia de deprivare atunci când există un obstacol pe axul vizual (cataracta congenitală, leocoame corneene, ptoza palpebrală etc.). Ambliopia organică reprezintă vederea scăzută atunci când există leziuni congenitale sau dobândite la nivelul retinei sau nervului optic.
 

În funcţie de cât de scăzută este acuitatea vizuală ambliopia poate să fie uşoară, medie sau severă.
 

Vederea binoculară normală se dezvoltă în perioada preşcolară, astfel că orice dezechilibru care apare în funcţionarea celor 2 ochi până la această vârstă poate să influenţeze negativ evoluţia vederii. Cu cât dezechilibrul apare mai devreme, cu atât efectele sunt mai severe. Cu cât se tratează mai tarziu, recuperarea este mai dificilă. 
 

În primul rând este necesară corectarea oricărui viciu de refracţie existent, prin purtarea unei corecţii optice adecvate. Apoi trebuie să se înceapă procesul de dezambliopizare cât mai curând, acesta constând în stimularea vizuală a ochiului “leneş”, prin acoperirea ochiului sănătos.
   

 Ritmul de ocluzie (numărul de ore/zi) şi durata acestui tratament variază în funcţie de gradul ambliopiei şi de vârsta copilului care cu cât este mai mică cu atât rezultatele dezambliopizării sunt mai bune. După 7 ani, ocluzia parţială (câteva ore pe zi) se poate prelungi peste un an, iar rezultatele sunt mai slabe. După 9 ani, recuperarea vederii devine aproape imposibilă, deşi sunt cazuri în care dezambliopizarea a dat rezultate.
   

 În unele situaţii, se pot lua în considerare intervenţii chirurgicale de eliberare a axului vizual sau de corectare a deviaţiei strabice mari.

    Când este bine ca părinţii să meargă cu copilul la medicul oftalmolog?
 

De obicei, atunci când există o deviaţie strabică vizibilă la copilul mic sau când în familie există antecedente de afecţiuni oculare. Cu ajutorul aparatului PlusoptiX există posibilitatea depistării precoce a tulburărilor de vedere la copil, chiar de la vârsta de 6 luni. PlusoptiX A09 măsoară simultan în câteva milisecunde refracţia ambilor ochi de la o distanţă de aproximativ 1 m, oferind valori exacte ale valorilor dioptrice ale celor 2 ochi; unghiului de fixaţie, diametrului pupilar.
 

În cazul anizometropiei, părinţii nu observă nimic neobişnuit la copil, acesta descoperind întâmplător la vârsta şcolară că vede slab cu unul dintre ochi. La acest moment, lucrurile sunt deja întârziate, întrucât recuperarea vederii pe ochiul ambliop e bine să se facă înainte de 7 ani.
 

De aceea, este foarte important ca fiecare copil să fie examinat oftalmologic până la vârsta de 2-3 ani, chiar dacă nu sunt semne care să îngrijoreze. Depistarea precoce a defectelor de vedere şi tratarea adecvată a acestora pot să asigure copilului o dezvoltare normală a vederii.

Dr. Monica Apostolescu, Medic specialist oftalmolog Ama Optimex