Se afișează postările cu eticheta ambliopie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ambliopie. Afișați toate postările

Controlul oftalmologic la copii

Ochii copilului diferă de ochii adultului în multe sensuri, sunt organe în creştere şi au afecţiunile lor specifice. Multe din aceste afecţiuni pot fi prevenite şi tratate.

Afecţiunile netratate ale ochiului pot duce la probleme serioase, cum ar fi afectarea abilităţii de a citi, a personalităţii şi a integrarii şcolare.
Multe probleme oculare apar la vârstă pre-şcoalară, aşa ca este foarte important ca detectarea lor să fie cât mai precoce.

Chiar dacă nu aveti nici o suspiciune legată de vederea copilului dvs., ar trebui făcut un control de rutină la 3 ani, apoi la 5 ani, iar la copiii de vârstă şcolară , cel putin o dată la 2 ani.

Dacă există orice îngrijorare sau problemă, copilul trebuie examinat de un medic oftalmolog chiar din primele zile de viaţă.

Depistarea la vârstă şcolară a ambliopiei, strabismului sau a altor afecţiuni poate fi tardivă şi cu şanse extrem de mici de vindecare.

Ce semne trădează un defect de vedere la copii?

Dacă copilul nu poate menţine un contact vizual sau nu urmăreşte obiectele în mişcare, un ochi fuge din poziţia normală de drept înainte, pupila este albă , ochiul este roşu şi dureros, lăcrimează în exces, ochii oscilează rapid dintr-o parte în alta (nistagmus).

Este extrem de importantă determinarea acuităţii vizuale a fiecărui ochi. Chiar la vârste mici, se poate aprecia care este nivelul vederii prin teste indirecte.

Iată câteva afecţiuni oculare mai frecvente:

Viciile de refracţie: hipermetropia, miopia, astigmatismul sunt modificări ale valorii normale de dioptrii ale ochiului, de cele mai multe ori sunt înnascute. Acuitatea vizuală se corectează prin purtarea ochelarilor.
Conjunctivita reprezintă inflamaţia conjunctivei, cauzată de viruşi, bacterii, alergeni. Se manifestă cu ochi roşu şi secreţie muco-purulentă. Se tratatează cu picături cu antibiotic.

Orjeletul  este o umflatură roşie, dureroasă în pleoapă cauzată de microbi.
Tratamentul local constă în instilarea frecventă de coliruri sau  unguente cu antibiotice şi antiinflamatoare. Orjeletele foarte mari sau care nu raspund la tratamentul local aplicat şi salazioanele necesită incizia lor.

Șalazionul este un nodul inflamator al pleoapei fără infecţie asociată, de obicei, mai putin rosu şi dureros decât orjeletul.
Pentru prevenirea trasmiterii acesti boli, în special la copii în colectivitate este necesată respectarea unor măsuri igienice elementare (spălarea mâinilor, utilizarea individuală a prosopului, pernei, cearsafului).

Ambliopia sau “ ochiul lenes” reprezintă o scădere a acuităţii vizuale datorată unei experienţe vizuale anormale survenite în prima perioadă a vieţii.
Ambliopia este principala cauză de pierdere a vederii la un ochi pentru populaţia cuprinsă între 20-70 ani. De obicei apare la un ochi, mai rar la ambii ochi.

Poate fi cauzată de diferenţe de dioptrii între ochi, apare la 40 % din copiii cu strabism, prin obstrucţia axului vizual în cadrul unor afecţiuni oculare.Copilul cu ambliopie nu realizează că nu vede bine cu un ochi şi de aceea este extrem de important consultul oftalmologic la vârstă pre-şcolară.

Cu cât tratamentul ambiopiei începe mai repede, rezultatele sunt mai rapide şi mai bune. Acesta se face prin corecţie optică (prescrierea de ochelari) şi prin acoperirea (ocluzia) ochiului bun  pentru a favoriza recuperarea vederii la ochiul slab. Tratamentul ambliopiei  trebuie să continue până când  vederea ochiului ambliop devine egală sau aproape egală cu cea a ochiului bun. Durata ocluziei este în funcţie de profunzimea ambliopiei şi de vârstă.

La copilul mic, ocluzia totală timp de 1-2 săptămâni poate rezolva ambliopia; la un copil şcolar cu ambliopie medie care poartă ocluzia doar câteva ore, tratamentul trebuie continuat mai mult de 1 an.
Strabismul este o afectiune oculară în care axele celor doi ochi nu sunt paralele şi unul sau ambii ochi deviază.

Uneori copilul pare să privească numai cu un ochi iar celălalt ochi este în permanenţă deviat. Cel mai probabil ochiul deviat este ambliop. Uneori fixaţia alternează, adică copilul priveşte când cu un ochi, când cu celălalt. Gravitatea acestei afecţiuni o constituie lipsa vederii binoculare adică capacitatea de a vedea deodată cu amândoi ochii şi perceptia tridimensională.

Lipsa vederii binoculare implică aprecierea incorectă a distanţelor,  practic extrem de deranjantă, mai ales pentru şofat precum şi practicarea unor meserii sau sporturi care necesită vederea în spaţiu: munca la înălţime, arhitectură, pictură, chirurgie.

Odată constată prezenţa strabismului, copilul trebuie consultat rapid de către un specialst oftalmolog pediatru. Examinarea are ca scop decelarea cauzei care a produs strabismul şi decizia asupra tipului de 
tratament necesar. Prima urgenţă o reprezintă tratamentul ambliopiei.

Când copilul începe să privească alternant este un semn bun, de egalizare a vederii celor doi ochi şi din acest moment se poate face operaţia.

Când debutul strabismului este sub vârsta de 6 luni, sau chiar mai devreme, este denumit strabism congenital. Mai frecvent este strabismul convergent, când ochiul fuge spre nas.

Strabismul congenital trebuie operat pâna la vârsta de 1 an.

Dacă nu tratăm ambliopia în primele luni de viaţă sau amânam operaţia, şansele de obţinere a vederii binoculare scad.

Operaţia pentru strabism are nu numai un scop estetic, de realiniere a ochilor, ci şi un scop functional, mai important, de înlăturare a vederii duble, când acesta există, sau de recuperare a vederii binoculare.

Dacă strabismul apare peste vârsta de 6 luni, medicul oftalmolog pediatru stabileşte dacă este necesară operaţia sau sunt suficiente metodele de tratament ne-chirurgical.
Oricum, dacă strabimul nu se rezolvă în câteva luni prin purtarea ochelarilor, se recomandă operaţia, cât mai devreme. Cu cât amânăm momentul operaţiei cu atât scad şansele de recuperare a vederii binoculare.

Dacă nu tratam ambliopia în primele luni de viaţă sau amânam operaţia şansele de binocularitate scad. Dacă toate etapele de terapie sunt instituite la timp avem şanse de poziţie corectă o ochilor şi binocularitate cît mai aproape de normal.

Dr. Luminita TEODORESCU, Medic primar oftalmolog
Dr. Irina VELCEA, Medic primar oftalmolog
OFTALMIX SOP
Clinică oftalmologică
www.oftalmix.ro

Ambliopia la copil


Prin ambliopie (ochi leneş) înţelegem o vedere scăzută la unul, sau mai rar, la ambii ochi. Această vedere deficitară nu trebuie să fie produsă de o boală oculară organică.
 
Ambliopia apare atunci când unul dintre ochi nu este folosit suficient, fie pentru că este deviat (în strabism), fie pentru că are o dioptrie mai mare faţă de ochiul congener (în anizometropie).
 
În caz de strabism, creierul primeşte de la cei doi ochi 2 imagini care nu se suprapun; pentru a evita vederea dublă este ignorată imaginea de la ochiul strabic, creierul folosindu-se de imaginea de la celălalt ochi.
 
În situaţia în care există diferenţă de dioptrii între cei 2 ochi, imaginile care vor ajunge la nivelul creierului vor fi diferite. Suprapunerea acestor imagini la nivel central este supărătoare, aşa încât creierul suprimă imaginea neclară,  instalându-se astfel ambliopia.
    
Există şi situaţii de ambliopie bilaterală, atunci când ambii ochi au vicii mari de refracţie (hipermetropie >5D, miopie > 10D, astigmatism > 3D).
    
Vorbim despre ambliopia de deprivare atunci când există un obstacol pe axul vizual (cataracta congenitală, leocoame corneene, ptoza palpebrală etc.). Ambliopia organică reprezintă vederea scăzută atunci când există leziuni congenitale sau dobândite la nivelul retinei sau nervului optic.
 
În funcţie de cât de scăzută este acuitatea vizuală ambliopia poate să fie uşoară, medie sau severă.
 
Vederea binoculară normală se dezvoltă în perioada preşcolară, astfel că orice dezechilibru care apare în funcţionarea celor 2 ochi până la această vârstă poate să influenţeze negativ evoluţia vederii. Cu cât dezechilibrul apare mai devreme, cu atât efectele sunt mai severe. Cu cât se tratează mai tarziu, recuperarea este mai dificilă. 
 
În primul rând este necesară corectarea oricărui viciu de refracţie existent, prin purtarea unei corecţii optice adecvate. Apoi trebuie să se înceapă procesul de dezambliopizare cât mai curând, acesta constând în stimularea vizuală a ochiului “leneş”, prin acoperirea ochiului sănătos.
   
 Ritmul de ocluzie (numărul de ore/zi) şi durata acestui tratament variază în funcţie de gradul ambliopiei şi de vârsta copilului care cu cât este mai mică cu atât rezultatele dezambliopizării sunt mai bune. După 7 ani, ocluzia parţială (câteva ore pe zi) se poate prelungi peste un an, iar rezultatele sunt mai slabe. După 9 ani, recuperarea vederii devine aproape imposibilă, deşi sunt cazuri în care dezambliopizarea a dat rezultate.
   
 În unele situaţii, se pot lua în considerare intervenţii chirurgicale de eliberare a axului vizual sau de corectare a deviaţiei strabice mari.

    Când este bine ca părinţii să meargă cu copilul la medicul oftalmolog?
 
De obicei, atunci când există o deviaţie strabică vizibilă la copilul mic sau când în familie există antecedente de afecţiuni oculare. Cu ajutorul aparatului PlusoptiX există posibilitatea depistării precoce a tulburărilor de vedere la copil, chiar de la vârsta de 6 luni. PlusoptiX A09 măsoară simultan în câteva milisecunde refracţia ambilor ochi de la o distanţă de aproximativ 1 m, oferind valori exacte ale valorilor dioptrice ale celor 2 ochi; unghiului de fixaţie, diametrului pupilar.
 
În cazul anizometropiei, părinţii nu observă nimic neobişnuit la copil, acesta descoperind întâmplător la vârsta şcolară că vede slab cu unul dintre ochi. La acest moment, lucrurile sunt deja întârziate, întrucât recuperarea vederii pe ochiul ambliop e bine să se facă înainte de 7 ani.
 
De aceea, este foarte important ca fiecare copil să fie examinat oftalmologic până la vârsta de 2-3 ani, chiar dacă nu sunt semne care să îngrijoreze. Depistarea precoce a defectelor de vedere şi tratarea adecvată a acestora pot să asigure copilului o dezvoltare normală a vederii.

Dr. Monica Apostolescu, Medic specialist oftalmolog Ama Optimex

Ambliopia la copil

      Prin ambliopie (ochi leneş) înţelegem o vedere scăzută la unul sau, mai rar, la ambii ochi. Această vedere deficitară nu trebuie să fie produsă de o boală oculară organică .

     Ambliopia apare atunci când unul dintre ochi nu este folosit suficient, fie pentru că este deviat (în strabism), fie pentru că are o dioptrie mai mare faţă de ochiul congener.
 
     În caz de strabism, creierul primeşte de la cei doi ochi 2 imagini care nu se suprapun; pentru a evita vederea dublă (diplopia) este ignorată imaginea de la ochiul strabic, creierul folosindu-se de imaginea de la celălalt ochi.
 
     În situaţia în care există diferenţă de dioptrii între cei 2 ochi, imaginile care vor ajunge la nivelul creierului vor fi diferite. Suprapunerea acestor imagini la nivel central este supărătoare, aşa încât creierul suprimă imaginea neclară,  instalându-se astfel ambliopia.
 
     În funcţie de cât de scăzută este acuitatea vizuală, ambliopia poate să fie uşoară, medie sau severă.
 
    Vederea binoculară normală se dezvoltă în perioada preşcolară, astfel că orice dezechilibru care apare în funcţionarea celor 2 ochi până la această vârstă poate să influenţeze negativ evoluţia vederii. Cu cât dezechilibrul apare mai devreme, cu atât efectele sunt mai severe.
 
     În primul rând, este necesară corectarea oricărui viciu de refracţie existent, prin purtarea unei corecţii optice adecvate (ochelari sau lentile de contact). Apoi trebuie să se înceapă procesul de dezambliopizare, acesta constând în stimularea vizuală a ochiului “leneş”, prin ocluzia (acoperirea) ochiului sănătos.
   
      Ritmul de ocluzie (numărul de ore/zi) şi durata acestui tratament variază în funcţie de gradul ambliopiei şi de vârsta copilului. Cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât rezultatele dezambliopizării sunt mai bune. 

     După 7 ani, ocluzia parţială se poate prelungi peste un an, iar rezultatele sunt mai slabe. După 9 ani, recuperarea vederii devine aproape imposibilă, deşi sunt cazuri în care dezambliopizarea a dat rezultate.
      
        Când este bine ca părinţii să meargă cu copilul la medicul oftalmolog?

    De obicei, atunci când există o deviaţie strabică vizibilă la copilul mic sau când în familie există antecedente de afecţiuni oculare,  părinţii solicită de la câteva luni consultul oftalmologic. Cu ajutorul aparatului PlusoptiX există posibilitatea depistării precoce a tulburărilor de vedere la copil, chiar de la vârsta de 6 luni. PlusoptiX A09 măsoară simultan (binocular), în câteva milisecunde, refracţia ambilor ochi de la o distanţă de aproximativ un metru, oferind valori exacte ale dioptriilor (sferă, cilindru, ax) celor 2 ochi, ale unghiului de fixaţie (strabism), ale diametrului pupilar.
 
     În cazul anizometropiei, părinţii nu observă nimic neobişnuit la copil. În multe situaţii, copilul descoperă întâmplător, la vârsta şcolară, că vede slab cu unul dintre ochi. La acest moment, lucrurile sunt deja întârziate, întrucât recuperarea vederii pe ochiul ambliop e bine să se facă înainte de 7 ani.

     Cu cât mai devreme se începe procesul de dezambliopizare, cu atât recuperarea vizuală este mai bună. 
     
    De aceea, este foarte important ca fiecare copil să fie examinat oftalmologic până la vârsta de 2-3 ani, chiar dacă nu sunt semne care să îngrijoreze.
Dr. Monica APOSTOLESCU
Medic Specialist Oftalmolog
www.amaoptimex.ro