O procedura revolutionara de inghetare a celulelor stem va fi disponibila si pentru romani in curand

     Cercetătorii de la Etablissement Français du Sang, Aquitaine-Limousin (Franţa) au implementat o metodă nouă pentru multiplicarea celulelor stem procesate din sângele ombilical, pentru a se putea obţine cantitatea necesară unui transplant. Această metodă se aplică înainte de stocare. Dr. Ivanovic şi colegii săi (Etablissement Français du Sang Aquitaine-Limousin), împreună cu o echipă de cercetători de la Cryo-Save, au demonstrat că celulele stem multiplicate pot fi îngheţate şi dezgheţate fără a fi afectată calitatea lor. Acesta este un pas important pentru succesul transplanturilor de celule stem la pacienţii pentru care sunt disponibile prea puţine celule stem.

    Succesul unui astfel de transplant este asigurat de un număr cât mai mare de celule. Uneori, cantitatea celulelor stem recoltate din sângele ombilical poate fi insuficientă pentru a îndeplini această cerinţă.

    Românii care optează pentru un contract de recoltare la Cryo-Save, pot beneficia de această metodă revoluţionară de multiplicare înainte de îngheţare a celulelor stem prelevate, în curând. Toate probele de celule stem din sânge recoltate din Romania şi stocate la Banca Cryo-Save sunt viabile, în timp ce, numai  în anul  2011 băncile româneşti au raportat oficial 1.175 de probe distruse şi deocamdată nicio probă eliberată. (http://www.transplant.ro/Statistici/EUROCET-HPC-2011.pdf).

     Celule stem din sângele ombilical pentru transplanturi de celule
    Sângele ombilical este un depozit important de celule stem. Acestea sunt speciale deoarece se pot transforma în diferite tipuri de celule umane, inclusiv în celule specifice sângelui, nervilor sau pielii. Această posibilitate este utilizată deja în tratarea unor afecţiuni grave, inclusiv în cazul anumitor tipuri de leucemie. Banca Cryo-Save a eliberat deja peste 100 de probe, în clinici din Europa si USA.

     Terapia cu celule stem necesită cantităţi mari de celule stem
     În anumite cazuri, numărul de celule stem procesate din sângele ombilical este prea mic pentru un transplant. O transplantare dublă de celule stem, recoltate din sângele ombilical în combinaţie cu celule stem recoltate din măduvă, poate oferi soluţii alternative. Recoltarea celulelor stem din măduvă este însă o procedură foarte dureroasă, costisitoare şi periculoasă pentru pacient, iar găsirea unui donator compatibil se poate dovedi a fi destul de dificilă.

     Calitatea celulelor stem multiplicate, îngheţate şi dezgheţate este nemodificată
   Cercetătorii de la Etablissement Français du Sang, Aquitaine-Limousin (Franţa) pot multiplica celulele stem recoltate pentru a obţine cantitatea necesară transplantului. Acest lucru înseamnă că o procedură optimă de îngheţare/dezgheţare este esenţială, dacă celulele multiplicate sunt administrate  unui pacient bolnav aflat în într-un stadiu avansat.

     Savanţii de la Cryo-Save au colaborat în cadrul acestui studiu pentru determinarea condiţiilor specifice în care celulele stem hematopoietice multiplicate trebuie îngheţate, astfel încât să poată fi recuperate cu succes după dezgheţare şi folosite într-un transplant mai târziu, având garanţia calităţii şi o şansă ridicată de acceptare a grefei. Noua tehnică de crio-conservare are rezultate mult mai bune în recuperarea celulelor stem multiplicate în comparaţie cu agenţii standard de protecţie. Procedura de multiplicare-îngheţare-dezgheţare are ca rezultat un numar suficient de celule stem pentru un transplant,  crescând astfel disponibilitatea utilizarii sângelui ombilical de catre pacienţi şi reducând costurile necesare tratamentului  în cazul dublei transplantări.

    În prezent testările clinice efectuate acestei proceduri reprezintă următorul pas major în dezvoltarea protocolului standard pentru multiplicarea celulelor stem recoltate din sângele ombilical.

   Echipa de cercetători de la Cryo-Save este angajată în descoperirea condiţiilor optime pentru utilizarea celulelor stem din sângele ombilical, în terapia specifică folosită pentru tratarea pacienţilor. 

SURSA: Deci se poate

Saptamana preventiei cardiovasculare

In perioada 10-16 februarie, Fundatia Romana a Inimii si Societatea Romana de Cardiologie sarbatoresc SAPTAMANA PREVENTIEI CARDIOVASCULARE.

Cu acest prilej, vor avea loc o serie de evenimente conexe, care au ca scop evidentierea importantei preventiei bolilor cardiovasculare si a  popularizarii factorilor de risc cardiovascular. De ce? Tocmai pentru ca, din punct de vedere al mortalitatii cardiovasculare, Romania ocupa locul 3 in lume, peste 60% din rata deceselor fiind cauzate de bolile de inima. Optimizand stilul de viata (in principal printr-o alimentatie echilibrata, activitate fizica regulata, renuntarea la fumat si odihna adecvata) putem preveni nu doar pana la 80% din bolile cardiovasculare determinate de ateroscleroza, ci si pana la 90% din cazurile de diabet zaharat si 70% din cazurile de cancer.

In acest context, duminica, 10 februarie 2013, in Baneasa Shopping City, intre orele 10.00 si 19.00, se va organiza un eveniment dedicat Zilei Nationale a Preventiei Cardiovasculare. In cadrul acestuia, intr-o zona special amenajata, medicii specialisti le vor evalua gratuit, celor prezenţi la eveniment, riscul de boala cardiovasculara. De asemenea, Ziua Nationala a Preventiei va include si o tragere la sorti care va avea ca premii vouchere valabile in magazinele din Baneasa Shopping City.

Totodata, Saptamana Preventiei beneficiaza de o ampla promovare in mediul online. La acest nivel, se vor organiza concursuri, quiz-uri pe Facebook, menite sa capteze atentia utilizatorilor.

Pe de alta parte, luni, 11 februarie 2013, va avea loc Gala Inimii. Ca in fiecare an, evenimentul se va bucura si de aceasta data de prezenta unor personalitati din domeniul medical, presedinti ai societatilor medicale implicate in Forumul National de Preventie, membri ai Parlamentului, reprezentanti ai Ministerului Sanatatii, ai Ministerului Educatiei Nationale, ai Parlamentului European, persoane publice si parteneri.

Invitatii speciali ai editiei de anul acesta vor fi: Dl. Fausto Pinto, President Elect of the European Society of Cardiology si Dl. Hans Stam, President of the European Heart Network

Nu in ultimul rand, in perioada 10-16 februarie 2013, vor fi organizate, impreuna cu partenerii nostri, o serie de actiuni conexe ce vor fi concretizate in programe educationale pentru medicii de diferite specialitati.

Sursa: Mediamed

Invitatie Body Mind Spirit Festival 1-3 martie 2013 Sala Palatului Bucuresti

 - Intrarea Libera -

Daca vrei sa ai  grija de corpul tau, daca vrei sa fii mai creativ, daca vrei sa ai o relatie buna cu cei din jur , daca vrei sa stii ce iti prevestesc astrele pentru anul in curs,  cum sa scapi de anumite dependente sau cum sa folosesti „Legea Atractiei” in viata ta  atunci vino la Body Mind Spirit Festival .

Aici gasesti locul ideal pentru informare  si dezvoltare personala.

In cadrul expozitiei vei regasi: vitamine, suplimente nutritive, tincturi, ceaiuri, produse organice, cosmetice bio, bijuterii cu pietre semipretioase, terapie cranio sacrala, terapie huna, invatatura dzogchen, machiaj mineral, uleiuri naturale presate la rece, fotografierea aurei, tehnici de respiratie holotropica, terapie bowen, terapie raindrop, produse de reechilibrare magnetica, tehnici de meditatie.

In cadrul workshopurilor vei putea sa  inveti de la specialisti ca: Scriitorul Alexandru Mironov, Scriitorul Pavel Corutz, Conferentiar Vasile Andru, Astrolog Camelia Patrascanu, Shaman Howard G. Charing, Conf. Univ. Dr. Diana Vasile, Instructor Tao Costin Vasile, Maestru Feng-Shui Cristina Groza, Numerolog Valeriu Mihai Panoiu, Trainer Cristian Carstoiu.
http://www.bodymindspiritfestival.ro/workshop/

La demonstratii sportive si manifestari artistice iti vei putea incanta privirea cu: demonstratie de Taichi, aerobic,fitness, kangoo jumps, zumba, demonstratie de qigong,  tehnici de masaj thailandez, demonstratie de arte martiale, dans oriental, prezentari de moda.

Un program special de mentalism ce exemplifica metode contemporane de influentare a deciziilor si citire a semnalelor inconstiente „ Influentarea directionata a perceptiei” sustinut de George Gabriel Mihai.

http://www.bodymindspiritfestival.ro/prezentari/

Cu participarea de exceptie a domnului Gheorghe Iovu ce va sustine un recital de muzica terapeutica.

Va oferim un program unic  ce  dezvolta: sanatatea pentru trup, echilibrul pentru minte si armonia pentru suflet.

Vineri 1.03.2013 intre orele 12:00 - 18:00
Sambata 2.03.2013 intre orele 10:00 - 18:00
Duminica 3.03.2013 intre orele 10:00 - 18:00

www.bodymindspiritfestival.ro/prezentari

Malformațiile reno-urinare la copii

dr. Codruța Iliescu-Halițchi, medic primar pediatru, Centrul de Pediatrie Arcadia Iași

 

 

 

Aparatul urinar are rolul de a forma și de a elimina urina din organism. Are o structură complexă, în alcătuirea sa intrând organe parenchimatoase (rinichii), tubulare (sistemele pielocaliceale, ureterele și uretra) și cavitare (vezica urinară).
 

Malformațiile reno-urinare sunt alterări în morfologia și funcționarea aparatului urinar, provocate de tulburări de embriogeneză ale rinichiului și/sau căilor urinare.
 

Din cauza procesului evolutiv complicat din viața intrauterină, sistemul urinar prezintă cele mai multe și mai variate malformații din organismul uman. De multe ori aceste malformații sunt descoperite întâmplător, deoarece evoluează asimptomatic sau se manifestă prin simptome nespecifice. Ele predispun însă la apariția infecțiilor urinare cu caracter recidivant, sau la distrugerea în timp a parenchimului renal (mai ales malformațiile obstructive), cu instalarea insuficienței renale cronice la copil sau la adolescent.

Malformațiile reprezintă una dintre principalele cauze ale patologiei reno-urinare la copil, ele afectând 1% din populația generală și provocând circa 13% - 20% dintre decesele antenatale.
 

Cele mai frecvente malformații reno-urinare întâlnite la copil sunt: refluxul vezico-ureteral (RVU), viciul de joncțiune pielo-ureteral, megaureterul obstructiv, valva de uretră posterioară.
 

Având în vedere progresele în depistarea malformațiilor congenitale încă din timpul vieții intrauterine, este important ca tipul de malformație reno-urinară să fie precizat imediat după naștere.

Obstrucția joncțiunii uretero-vezicale (megaureterul obstructiv) sau a joncțiunii pielo-ureterale (viciul de joncțiune pielo-ureteral) reprezintă una dintre cele mai comune cauze ale hidronefrozelor descoperite la copii, incidența fiind de 1 caz la 1000-2000 de nou-născuți.
 

Ecografia antenatală reușește să detecteze la ora actuală un număr semnificativ de anomalii renale (1% din sarcini), dintre acestea 20-30% fiind anomalii genito-urinare, iar 50% fiind hidronefroze. Dacă nu sunt surprinse antenatal prin ecografie, aceste anomalii urologice se pot manifesta la vârstă pediatrică prin infecții urinare febrile (pielonefrite), dureri abdominale sau lombare, hipertensiune arterială sau chiar prin insuficiență renală cronică.

Refluxul vezico-ureteral (RVU) se caracterizează prin refluarea urinii din vezica urinară către rinichi; provoacă adeseori infecții urinare, hidronefroză, iar uneori chiar anomalii în dezvoltarea rinichiului (displazia renală). Pacienții cu reflux vezico-ureteral au un risc crescut de pielonefrită, hipertensiune arterială și insuficiență renală progresivă.
 

La ora actuală, incidența hidronefrozelor antenatale produse prin RVU este de 17-37% din populația pediatrică, iar 20-30% dintre copiii cu RVU prezintă leziuni renale. Incidența RVU la copiii și adulții tineri cu insuficiență renală cronică terminală, care necesită dializă sau transplant, este de 6%. RVU reprezintă a cincea cauză de insuficiență renală cronică la copii.

Valva de uretră posterioară reprezintă un obstacol congenital la nivelul uretrei posterioare și afectează de obicei băieții, manifestându-se prin micțiuni cu jet întrerupt, efort în timpul golirii vezicii urinare și micțiune „picătură după picătură”.

Dintre metodele de investigație folosite în explorarea aparatului urinar amintim: radiografia reno-vezicală, urografia intravenoasă cu substanță de contrast, cistografia micțională, pielografia translombară (mai puțin folosită), ecografia, computer tomografia, urografia prin rezonanță magnetică nucleară, scintigrafia renală DMSA și nefrograma izotopică cu DTPA. În prezent, ecografia și urografia rezolvă diagnosticul în circa 85-90% dintre pacienții cu anomalii reno-uretero-vezicale.

Ecografia este o metodă neinvazivă de diagnostic, integrată screeningului abdominal, care permite evaluarea morfologică amănunțită a aparatului urinar, oferind informații chiar dacă funcția renală este alterată.
 

Urografia este cea mai curentă explorare morfologică și funcțională care permite atât aprecierea funcției renale (secreție, excreție) și pielo-ureterale (tonicitate, contractilitate), cât și vizualizarea topografiei rinichilor și a morfologiei căilor urinare superioare și inferioare; se vizualizează atât momentul când substanța de contrast începe să se elimine, cât și momentul când eliminarea acesteia încetează. Imaginea radiologică este o reproducere destul de exactă a anatomiei rinichilor și a căilor sale de excreție. Explorarea tinde să fie înlocuită tot mai mult de urografia IRM, care este o metodă neiradiantă, putând fi folosită și la sugarii și copiii mici.
 

Cistografia prin umplerea retrogradă a vezicii, cu introducerea substanței de contrast pe sonda uretrală după cateterismul vezicii, este o metodă obișnuită de evaluare a tractului urinar inferior și de diagnostic al refluxului vezico-ureteral și al valvei de uretră posterioară.
 

Scintigrafia renală se bazează pe proprietatea unor substanțe chimice (radiofarmaceutice) marcate radioactiv de a se elimina din organism exclusiv pe cale renală, după injectarea lor intravenoasă, permițănd și aprecierea comparativă a funcționalității celor doi rinichi în malformațiile obstructive.

În Centrul de Pediatrie Arcadia este posibilă evaluarea ecografică renală a copiilor descoperiți cu anomalii renale antenatale, precum și a celor cu istoric de infecții urinare recidivante. Explorarea ecografică este urmată la nevoie de efectuarea uretrocistografiei micționale retrograde, iar în malformațiile obstructive se efectuează urografia IRM neiradiantă. Atunci când este cazul, se pot efectua de asemenea scintigrafia renală DMSA sau nefrograma izotopică DTPA, prin trimiterea pacientului în Laboratorul de Medicină Nucleară din Iași.
 

Pot fi depistate astfel refluxul vezico-ureteral, viciul de joncțiune pielo-ureteral, megaureterul primar obstructiv, valva de uretră posterioară, duplicațiile reno-pielo-ureterale.
 

Copiii depistați cu malformații reno-urinare beneficiază de urmărire și tratament pediatric specific, precum și de consultul chirurgului urolog, care va individualiza indicația operatorie pentru fiecare caz în parte.

Reducerea dioptriilor cu laser - Actualităţi

           

Dr.Andrei FILIP
Medic Primar, Specialist Oftalmolog
Doctor în Ştiinţe Medicale   
www.lasek.ro       

                                                           
Cea mai modernă metodă de a scăpa definitiv de ochelari sau lentile de contact este chirurgia refractivă cu ajutorul laserului. Operaţia constă în corectarea dioptriilor, ce apar prin modificări ale corneei şi/sau cristalinului. Viciile de refracţie corectate prin aceste metode sunt: miopia, hipermetropia şi astigmatismul. 

Corecţia presbiopiei cu ajutorul tehnicilor laser (scăderea cu vârsta a posibilităţii de a citi de aproape) nu a luat încă o mare amploare şi chiar dacă se face în anumite centre oftalmologice din lume, corecţia nu este permanentă.

Miopia de până la -7, -8 dioptrii se poate reduce prin operaţii cu laser (Lasek, Prk, Lasik, Femtolasik). Hipermetropia  şi astigmatismele de până la 3 dioptrii se pot corecta deasemenea cu ajutorul laserului cu excimeri.

În cazurile în care dioptriile prea mari nu se pot corecta cu laser, avem la îndemână alte tehnici moderne de reducere a acestora. Una dintre metodele ultramoderne de reducere a dioptriilor extreme constă în implantarea de cristalin artificial, multifocal, personalizat. În acest caz se înlocuieşte cristalinul natural cu un cristalin artificial adaptat la puterea dioptrică necesară.
    

Pentru a beneficia de oricare din aceste operaţii trebuie ca vârsta pacientului să fie de  peste 18 ani, refracţia oculară să fie stabilă, adică să fim siguri că dioptriile nu mai cresc (mai ales în cazul miopiilor). Operaţia se adresează celor ce vor să renunţe la ochelari sau lentile de contact.
     

Pacienţii nu trebuie să aibă afecţiuni sistemice (reumatism articular acut, diabet zaharat, LES, leucemii, limfoame sau alte neoplazii, etc.)
     

Persoanele care poartă lentile de contact, vor întrerupe purtarea lor cu minim 5-7 zile înainte de consult, măsurători şi operaţie. Preoperator, se vor face diverse măsurători (autorefractometrie, keratometrie, topografie corneeană, pahimetrie, examen de câmp vizual).
     

 Operaţia se realizează fără internare, fără durere, cu anestezie topică (picături).
       

Atenţie! Acuitatea vizuală obţinută postoperator nu va depăşi acuitatea vizuală maximă ce poate fi obţinută cu cea mai bună corecţie cu ochelari.

Tipuri de operaţie cu laser sunt: PRK (photorefractive keratectomy) şi LASEK ( Laser assisted subepithelial keratectomy) - Tehnicile sunt asemănătoare, nu necesită tăierea corneei şi se bazează pe fotoablaţia (polisarea) ţesutului corneean în zona optică; se realizează o remodelare a suprafeţei de ordinul micronilor. 

Laserul se aplică numai pe partea anterioară a corneei timp de câteva zeci de secunde. Aceste două metode (LASEK şi PRK) sunt considerate cele mai sigure. Complicaţiile ce pot apărea sunt rare, cu o incidenţă de sub 1 % şi pot consta în: vindecare lentă a epiteliului corneean,  “haze” (ceaţă) cornean şi halouri, dificultate la vederea nocturnă sau la lumina puternică, regresia corecţiei refractive.

FemtoLASIK (laser in situ keratomileusis) sau LASIK - Tehnicile constau în efectuarea unui flap (capac) din partea anterioară a corneei prin tăiere acesteia în grosime cu ajutorul femtolaserului sau a microkeratomul cu lama, se execută fotoablaţia (polisarea), apoi grefonul (capacul) se repune la loc. Aceste tehnici prezintă mai multe riscuri decât LASEK şi PRK. Complicaţiile pot fi grave şi permanente: amputări sau pierderi ale flapului, flapuri incomplete sau neregulate, perforaţie corneeană, defecte epiteliale, keratita lamelară difuză, vindecări vicioase, etc.

În primele 24-72 ore, postoperator, apare senzaţia de corp străin, lacrimare, fotofobie, chiar durere care cedează la administrarea de antialgice în câteva ore. Imediat postoperator, bolnavilor li se aplica lentile de contact terapeutice, timp de 5-7 zile. Vor purta ochelari de soare pentru protecţie şi vor urma tratament topic cu antiinflamatorii steroidiene şi nesteroidiene, cicatrizante corneene, etc.

În prima lună pacienţii vor evita expunerea la soare, aburi, fum, machiaj, efort fizic excesiv. În cazul tuturor tehnicilor, infecţiile oculare sunt extrem de rare, fiind dependente de respectarea unei igiene riguroase de către pacient.

Postoperator controalele obligatorii se fac la 24 ore şi 7 zile, apoi în funcţie de caz şi nevoi la 30 zile sau 3 luni.

Recuperarea totală, postoperatorie este variabilă, putând dura până la câteva luni.

Pe termen lung, în majoritatea cazurilor, evoluţia postoperatorie este favorabilă.

În concluzie operaţia de scădere a dioptriilor cu laser are o rată foarte mare de succes, este uşor suportată de către pacient, iar vindecarea este rapidă.


                       
 
    

Tulburarea de comportament alimentar

Emilia Tinţ,
medic primar psihiatru

-mâncatul compulsiv (BINGE EATING) -
       

Este o tulburare a comportamentului faţă de mâncatul zilnic, dominată de exces şi lipsă de control apparent (compulsivitate), întâlnită atât ziua cât şi noaptea (sindromul mâncatului nocturn).             

Ea poate conduce la obezitate  şi la apariţia bolilor psihice de tip nevrotic. Această afecţiune poate coexista cu tulburări psihice anterioare, afectează în majoritate femeile şi o putem depista la 30% din cei care urmează tratamente pentru scăderea în greutate.

Simptome:

• Pierderea controlului mâncatului, (înfulecă,devorează) periodic.
• Se consumă o cantitate exagerată de alimente la o masă (mult mai mult decât poate mânca o persoană normală) şi într-un timp mult mai scurt (mai rapid decât normalul).
• Mănâncă fiind deprimat sau plictisit, când nu-i este neapărat foame, mănâncă până îi este rău de la cantitatea mare de alimente.
•  Mănâncă de multe ori singur, fiindu-i  ruşine de “pofta de măncare”.
•  Se simte dezgustat de sine, vinovat după măncatul excesiv.
• Experimentează creşteri rapide în greutate, care pot duce la obezitate.
• Pacienţii nu sunt pasionaţi de mâncare – ei pot dezvolta chiar reacţie negativă în legătura cu alimentele.
• Este necesar pentru diagnostic să avem un istoric de minimum 6 luni de comportament alimentar excesiv (binge eating) cu 2 episoade pe săptămână, cel puţin.
• Această tulburare apare şi în bulimia nervoasă (unde sunt elemente în plus: vărsătura indusă,etc.)

Factori de risc: persoane obeze, depresia, anxietatea, stress-ul, sexul feminin, adolescenţa, adultul tânăr, tulburările de personalitate, componenţa genetică ( moştenită).

Cauze:

• Corelarea cu dietele restrictive, aspre, rigide.
•  Revenirea într-un mediu afectiv pozitiv după un regim de viaţă şi alimentar foarte aspru.
• Încălcarea regulilor ştiinţifice de menţinere a unei diete alimentare recomandate de medic, mai ales în legătură cu ce mâncăm şi când ( cantitate, calitate, program de mese).
•  Intrarea într-o ciclitate - regim de slăbire dur, neştiinţific- alternând cu mâncat în exces şi îngrăşare ulterioară în plus.

Complicaţii: obezitate, depresie, retragere socială ( nu se mai duce la şcoală, muncă, activităţi interumane – îşi ascunde comportamentul alimentar).

Tratamentul se referă la o colaborare între psihiatru, nutriţionist, familie, prieteni, loc de muncă. Este utilă medicaţia psihotropă în combinaţie cu terapia individuală, cognitiv-comportamentală, pentru controlul comportamentului alimentar.

Puntea miocardică-caracteristici

medic specialist cardiolog/cardiologie interventionala;

medic primar imagistica medicala, www.clinicco.ro

 Puntea musculară este o anomalie caracterizată printr-un traiect intramiocardic al unui segment de arteră coronară epicardică. A fost descoperită în timpul autopsiilor  în anul 1737 şi descrisă angiografic în anul 1960. Aspectul angiografic tipic al punţii musculare este îngustarea sistolică a arterei epicardice alternativ cu revenirea la normal a vasului în timpul fazei diastolice a ciclului cardiac. Se descrie imaginea de : "milking effect" sau "step up-step down" . Această entitate este mult mai frecventă decât s-a crezut având o incidenţă angiografică de aproximativ 15% dar poate atinge 60% în unele studii, fiind în medie prezentă la 1/3 din adulţi. Este întâlnită cel mai frecvent în 1/3 medie a LAD (artera interventriculară anterioară), rar pe LCX(artera circumflexă) şi RCA (artera coronară dreaptă).
    

Deşi a fost mult timp considerată a fi o variantă a anatomiei coronariene normale s-a demonstrat că poate avea şi potenţială relevantă clinică.
    

Mecanismul fiziopatologic al manifestărilor clinice este corelat pe de o parte cu tendinţa pacienţilor cu punte musculară de a dezvolta ateroscleroza iar pe de altă parte se poate corela cu mecanismul  în sine de compresie sistolică. S-a demonstrat că intimă arterei coronare de sub punte suferă transformări morfologice specifice ale endoteliului arterial, de asemnea agenţii vasoactivi (endothelina-1, angiotensin-convertaza, oxid-nitric endotelial sintetaza, eNOS) au o expresie mai scăzută şi procesul aterosclerotic sub punte este mult diminuat sau absent. În schimb datele studiilor efectuate sugerează că puntea miocardică este asociată frecvent cu dezvoltarea aterosclerozei în segmentele proximale ale arterei coronare implicate.
   

 Deoarece sistola aduce numai 15% din fluxul coronarian, iar puntea este un fenomen sistolic, relevanţa clinică apare numai în situaţii particulare precum tahicardia. Tahicardia poate provoca accidente ischemice miocardice precum şi aritmice prin scurtarea fazei diastolice şi creşterea importanţei fluxului sistolic.
    

Din punct de vedere clinic manifestările pot fi: angină pectorală, infarctul miocardic, BAV, tahicardii supraventriculare şi ventriculare, moartea subită. Având în vedere prevalenţa mare a punţii musculare, totuşi în rândul pacienţilor aceste complicaţii sunt rare. Pacienţii pot acuza dureri toracice tipice însoţite de modificări ECG, la testele de provocare, test de efort, scintigrafie miocardică de efort, etc. Coronarografia, MSCT, RMN cardiac pot evidenţia afecţiunea. Studiile IVUS  şi studiile Doppler intracoronariene au demonstrat că există un grad de compresie şi în timpul fazei diastolice, însoţită de modificări hemodinamice caracteristice în principal în faza diastolică timpurie.
   
  ÎN LOC DE CONCLUZIE

Punţile musculare miocardice sunt în general manifeste clinic la bărbaţii tineri. Având în vedere prevalenţa epidemiologică destul de ridicată suspiciunea clinică  trebuie avută în vedere în toate cazurile de dureri precordiale tipice sau atipice la pacienţi tineri cu probabilitate scăzută de ateroscleroză şi fără factori de risc cardiovasculari.
    

În mod tradiţional punţile miocardice au fost considerate benigne, dar multiple studii recente au demonstrat potenţialul de complicaţii clinice ce pot fi periculoase incluzând ischemia miocardică şi IMA, spasmul coronarian, ruptura SIV, aritmii supraventriculare şi ventriculare, moartea subită.
    

Prognosticul pacienţilor cu punte miocardică nu este aşa de benign cum s-a crezut în trecut, şi odată depistaţi, aceştia trebuie trataţi şi monitorizaţi activ.