Ce trebuie să știm despre epilepsie

Autor: Dr. George Popescu-Tismana, Medic primar neurolog; Electroencefalografie; Neurologie pediatrică - Centrul Medical MEDICLASS, str. Sf. Elefterie nr. 47-49, sector 5, Bucureşti,
tel. 021-410.27.27; programari@mediclass.ro; www.mediclass.ro

     Epilepsia este o boală  neurologică care modifică transmiterea semnalelor electrice în interiorul creierului. În cele mai multe cazuri cauza este necunoscută, însă există și numeroase îmbolnăviri secundare-produse de boli organice (modificări metabolice, malformații ale creierului, traunatisme sau tumori, etc).

    Accidentele vasculare sau alte boli vasculare pot determina leziuni la nivelul creierului, care să declanșeze epilepsia. Alți factori de risc sunt infecțiile cerebrale (meningita și encefalita) sau convulsii prelungite în copilărie netratate corespunzator.

    Debutul epilepsiei poate fi datorat unui stimul nociv intern, a unui accident extern, unor leziuni medicale (cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, tumorile, lovituri la cap) dar în cele mai multe cazuri epilepsia nu are cauză identificabilă (epilepsia idiopatică).
    Cu cât debutul epilepsiei apare la un pacient mai în vârstă, cu atât mai adesea există o cauză organică în declanşarea bolii (accidente vascu¬lare, tumori cerebrale, infecţii cerebrale, etc).
    Declanşarea epilepsiei poate avea loc în copilărie, dar poate apare la orice vârstă.
    Uneori ea are o manifestare singulară (simptomatică), alteori crizele se repetă cu regularitate (epilepsia boală).
    O criză de lungă durată poate să dureze uneori săptămâni întregi, timp în care se poate produce şi o dedu¬blare a personalităţii pacientului.

    Crizele epileptice se manifestă diferit, în funcție de vârsta bolnavului.
     Simptomele sunt complet diferite la copiii în primii doi ani de viață, la copiii până la 10 ani, la adoleșcenți sau la adulți.
    În general, o persoană cu boală epileptică tinde să facă același tip de criză de fiecare dată, astfel că simptomele sunt asemănătoare. Există însă și pacienți care dezvoltă forme diferite de crize și  au simptome diferite de la o criză la alta (crizele polimorfe).
    Crizele pot fi parțiale sau de focar și se manifestă doar pe jumătate de corp sau pot implica tot creierul - crize generalizate.
    Crizele parțiale simple nu duc la pierderea conștienței, dar afectează starea emoțională sau simțurile pacientului (văzul, mirosul, simțul tactil, gustul sau auzul).
    Crizele parțiale complexe afectează conștiența, iar pacientul pierde contactul cu realitatea o anumită perioadă de timp (crize de absență).
    Ele se concretizează adesea și prin privire fixă, în gol sau prin mișcări fără scop cum ar fi frecatul mâinilor, mișcări incontrolabile ale picioarelor, mișcări de masticație, vocalizări sau înghițire “în sec”.
    Uneori pot apare doar simple contracturi ale musculaturii feței ori mișcări tonice sau/și clonice (convulsii) ale membrelor superioare sau inferioare.

    Crizele generalizate au, la randul lor, mai multe forme:
- Crizele de absență (petit mal) apar adesea la copii și sunt caracterizate prin privire în gol, iesirea din mediu și scurte întreruperi de conștiență uneori însoțite de căzături.
- Crizele atone se manifestă prin caderi bruste din picioare.
- Crizele tonico-clonice (grand mal) sunt cele mai intense și se manifestă prin pierderea conștienței, contractura corpului și convulsii, uneori cu mușcarea limbii sau inconștiență urinară sau de materii fecale.
- Pot fi întâlnite și crize succesive, una după alta, pe care le numim”status epilepticus” - o stare de epilepsie continuă, din care bolnavul nu mai iese și poate chiar deceda.
- O criză de lunga durata (absență) dureaza uneori ore, zile sau săptămâni întregi.

    Adesea epilepsia modifică personalitatea bolnavului, iar grav este faptul că uneori  acesta poate săvârși acte de agresiune, chiar și crime  pe care pacientul să nu știe că le-a înfăptuit.

    Există criterii foarte clare de diagnostic în epilepsie.
    Medicul specialist neurolog trebuie să coreleze: anamneza amănunțită, simptomele pacientului, examinarea clinică și electroencefalograma.
    Efectuarea electroencefalografiei este absolut obligatorie în stabilirea diagnosticului și urmărirea pacientului.
    Aceasta se efectuează la intervale mai scurte la începutul bolii, iar apoi mai rar, în funcţie de aspectul clinic și evolutiv al bolii.
    Nu tratăm însă niciodată “electroencefalograma”, ci tratăm pacientul!

    La copii, numai 5-10% din cazuri pot avea o cauză organică.
    Trebuie să punem accent pe epilepsia petit mal, a copilului în primii ani de viață. Este o formă de epilepsie blajină, care în general dispare de la sine, odată cu creșterea copilului. 
    Lipsa de somn este un factor de antrenare a crizelor, mai ales la copiii care folosesc în exces calculatorul.
    Din păcate, mulţi părinţi o ignoră, interpretând-o ca pe o lipsă de atenţie din partea copilului, deoarece criza este de scurtă durată, copilul nu cade şi nu are convulsii.
    Aşadar, co¬pilul trebuie observat şi, la cea mai mică manifestare, chiar dacă pare normal (“doar neatent”,”uituc”), se impune con¬sultul medicului neurolog şi examinarea electroencefalografică.

    În caz că se confirmă boala, tratamentul trebuie început după cea de a doua criză, însă trebuie ales exact acel medicament care se potriveste cu forma clinică de epilepsie.
    Este foarte important să îi descrie medicului tipul de criză și modul de manifestare al bolii deoarece  tratamentul în epilepsie este complet diferit de la o formă la alta.
    Bolnavii trebuie să ia medicamentația prescrisă de medic în mod corect și să nu își  modifice singuri dozajele.
    Medicamentele administrate pentru controlul crizelor pot să cauzeze amețeli, ceea ce afectează capacitatea bolnavilor adulți de a conduce vehicule.

 Cele mai frecvente complicaţii sunt legate de lovirea la cap în urma căderii sau înecului; o criză care determină pierderea conştientei poate fi periculoasă dacă bolnavul se află la volan sau lucreaza la înălţime în acel moment.

Se recomandă ca pacientul epileptic sau parinții copilului să țină un “jurnal” al crizelor epileptice, să poarte asupra lor un bilet care specifică boala, persoanele de contact în caz de urgență, dar și un medicament antiepileptic în buzunar (cu instructiunile de utilizare la vedere).
Orice circumstanțe favorizante ale apariției crizei (cum ar fi stresul crescut sau alte evenimente), îl pot ajuta pe medic să înțeleagă mai bine afecțiunea și să ajusteze corespunzător tratamentul.

    Majoritatea femeilor care suferă de epilepsie pot rămâne însărcinate şi pot naşte copii sănătoşi, dar, de regulă,  trebuie să le fie ajustată medicaţia şi să fie urmărite de medicul neurolog pe tot parcursul sarcinii.

    Ca și în cazul altor boli cornice, este importantă menținerea unei bune stări generale de sănătate, a unui program de viață și lucru echilibrat.
    Important de menționat este faptul că la pacienții cu epilepsie trebuie evitate: efortul fizic epuizant, lucrul la înălțime, ascensiunile, expunerea la soare și căldura mare.
     Privarea de somn este un factor care favorizează apariția crizelor.
    Parinții nu trebuie să lase copii să se culce mai târziu de ora 23 și să nu stea prea mult în fața televizorului sau a calculatorului.
    Dieta alimentară trebuie să fie echilibrată, fără excese, fără băuturi cu conținut de cofeină, fără produse din ciocolată - care sunt excitante pentru sistemul nervos.
    Sunt indicate exercițiile fizice moderate (plimbările în aer liber - preferabil însoțiți) și eliminarea stresului.
    Consumul de alcool în exces poate declanșa sau agrava crizele și de aceea acesta trebuie exclus complet.

    Epilepsia nu este o fatalitate. Dacă îşi înţeleg boala, epilepticii o pot suporta mult mai uşor.
     Depistată precoce, urmărită regulat și sub un tratament adecvat, boala poate fi ținută sub control şi chiar vindecată.