Abuzul de antibiotice în pediatrie

     Cea mai frecventă patologie a copilului este cea respiratorie, de cauză infecţioasă.
 
   Noţiunea de boală infecţioasă aparţine deja limbajului curent, atât medical cât şi în rândul populaţiei, fără ca cineva să-şi mai pună întrebarea: Ce este ea de fapt?

      În termeni simpli, infecţia este o confruntare între doua forte ostile: pe de o parte agentul infecţios şi, pe de altă parte, organismul omului. Ne-am obişnuit să considerăm drept agenţi infecţioşi microbii, dar lucrurile nu stau chiar aşa, pe primul loc în infecţiile respiratorii ale copilului fiind virusurile, iar cea mai frecventă viroză fiind rinofaringita (inflamaţia nasului şi a faringelui).

     Virozele nu se tratează cu antibiotice. Nu este mai puţin adevărat că o viroză se poate suprainfecta microbian, ca o complicaţie a virozei iniţiale şi, atunci, se indică un tratament antibiotic, dar aceasta se întâmplă rar, la copii cu nutriţie deficitară sau cu sistem de apărare imun deficitar, ori în gripă - o formă mai gravă de viroză.
 
 Debutul virozei (rinofaringitei) se face frecvent cu febră (care înseamnă temperatură peste 38 grade C).
 
     Din experienţa mea de pediatru, mulţi părinţi consideră că odată ce copilul a făcut febră acesta trebuie neapărat să primească antibiotic, ceea ce este total greşit. În orice viroză, febra odată apărută poate ţine de la câteva ore la câteva zile, în medie 2-3 zile, iar tratamentul este cu medicamente antitermice de tip paracetamol, ibuprofen sau metamizol (utilizat doar în situaţia în care febra nu cedează la antitermicele uzuale) şi o bună hidratare a copilului. Este, pe de o parte, şi greşeala unor medici de familie, care prescriu prea repede şi prea uşor antibioticele.

     Dragi părinţi, lumea bacteriilor nu a “depus armele” în faţa antibioticelor, cu toată evoluţia medicinei şi a medicamentelor, înregistrându-se un proces de adaptare a microbilor la noile condiţii. Ne vom confrunta de acum înainte cu infecţii bacteriene severe, în faţa cărora vom deveni neputincioşi, reducându-se din ce în ce mai mult paleta de antibiotice pe care le vom putea folosi.
 
     Nu numai că se folosesc antibiotice în mod nejustificat, dar sunt frecvente cazurile când dozele sunt prea mici sau durata tratamentului este prea scurtă. De aceea, efortul de a ţine sub control bolile infecţioase trebuie făcut atât de medic cât şi de pacient, prin limitarea automedicaţiei cu antibiotice.

Dr. Liliana Calapod
Medic primar pediatrie
Centrul Medical Academica


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu